Dragii mei prieteni virtuali, iata ca m-am mai trezit si eu, mi-am adus aminte de voi, cei care sunteti amicii Internetului, sa va mai scriu cateva idei despre Aikido. Astazi m-am gandit sa abordez doua teme: prima, Aikido si lupta, iar a doua, Aikido si religia.

Haideti sa incepem prin a prezenta cateva idei care sunt comune celor doua concepte. Dar, inainte de toate, trebuie sa va spun ca ceea ce scriu este propria parere despre aceste doua idei, nu este comuna tuturor practicantilor de Aikido (ar fi groaznic daca am gandi toti la fel), iar eu imi asum intreaga responsabilitate pentru ce scriu aici.

Am observat ca in ultimul timp pe la sala mea de Aikido au inceput sa vina diferiti oameni cu care am vorbit despre Aikido, carora le-am explicat cateva lucruri despre aceasta arta, au dat din cap, m-au aprobat dar dupa ce au vazut un antrenament au ramas crispati si vorbind din nou cu ei dupa lectie, le-am spus ca de acum depinde numai de ei daca vor sa se inscrie si ca ar trebui sa faca eforturi deosebite (fizice si spirituale) ca sa progreseze. Azi asa, maine asa, am vazut ca practic numai unul din zece se inscrie si m-am intrebat de ce se intampla asa. Pe urma am stat si am analizat pe fiecare in parte si am avut o "revelatie". Aproape toti cei care au venit au crezut ca Aikido este un fel de cabinet psihologic care le va rezolva problemele personale fara ca ei sa se implice in vreun fel. Aikido este in primul rand o arta martiala si problemele voastre le puteti rezolva numai voi insiva. Instructorul va poate arata drumul, dar pe acel drum veti merge singuri. Nu are rost ca cineva sa piarda timpul sa vina pana la sala daca nu are hotararea sa faca lucrul pentru care s-a decis. Aikido este o lupta si pentru a avea rezultate trebuie sa fiti gata de orice efort (psihic, fizic si chiar material). Acum poate va ganditi unde sunt armonia, spiritualitatea din moment ce am zis ca Aikido inseamna lupta. Oamenii vor sa ajunga la performante de acest gen (armonizare, etc.) direct si cum au intrat in sala sa inceapa sa controleze partenerul, sa faca 100 de procedee imediat sa se armonizeze din prima. Vin la sala, unde intalnesc oameni minunati, se simt bine, iar cand pleaca redevin aceiasi, au aceleasi probleme vesnic nerezolvate, acest lucru in primul rand din cauza propriei superficialitati.

Ideile generoase ale acestei arte sunt accesibile numai celor care practica cu adevarat si cu sinceritate in sala, iar in afara ei aplica principiile in viata de zi cu zi. Lucrul cel mai important este sa nu va descurajati la primele piedici sau atunci cand intalniti idei pe care nu le intelegeti pe moment.

Gandindu-ne la ideea de armonie trebuie sa ne raportam la cei din afara salii. Daca ai inceput sa mergi pe calea armonizarii cu cei din jur, in momentul in care ii accepti pe cei de langa tine, cu ideile lor, cu problemele lor si stai cu mintea deschisa, vezi ca majoritatea avem cam aceleasi probleme. O sa ma intrebati acum unde este unicitatea omului daca avem aceleasi probleme. Sa stiti ca oameni cu adevarat unici sunt cei care doresc si lupta cu adevarat pentru ideea aceasta, iar problemele comune vin din educatie si din anturaj si mai ales din comoditate. Este mai bine sa iau totul de-a gata decat sa muncesc eu creez ceva sau sa ma sacrific pentru o idee sau pentru un ideal.

O sa va dau un exemplu de tampenie nationala: Loto 6/49. Posibilitatea de a castiga acea suma de bani nenorocita a innebunit jumatate de tara. Toti cei pe care i-am auzit vorbind discutau despre ce o sa faca cu cele 5 milioane de dolari. Toate dorintele lor erau indreptate spre un trai usor (vile, masini, piscine, slugi, etc.), o viata in care sa nu mai fie nevoie sa faca nimic. Nu ar fi fost mai bine sa fie morti? Mortii nu fac nimic. Deci, adio viata! Cei care obtin potul cel mare vor acea aceleasi probleme ca acum, ba chiar mai mari, daca nu-si schimba modul de a vedea lucrurile si oamenii. Ideea mea este ca trebuie sa va treziti si sa va apucati serios de un lucru si sa transpirati enorm pentru el, iar atunci cand il stapaniti sa deveniti oameni liberi, sa va fie indiferent ce se va intampla maine. Cine face bine un lucru este cautat din ce in ce mai mult devine indispensabil pentru ceilalti. Acest lucru, principiul lucrului bine facut l-am invatat la Aikido impreuna cu prietenii mei care vin si se antreneaza sincer, muncind intens si transpirand pe saltea. Pe saltea trebuie sa fii bun si ca Uke si ca Nage, sa depui un efort constant timp de doua ore, sa-ti asumi riscul de a fi lovit si de a lovi. Dupa ce treci prin toate astea incepi sa intrezaresti o lumina. Dar sa nu va ganditi ca gata, am vazut lumina si pot sa ma asez linistit in fata televizorului fara sa mai fie nevoie de antrenament; cum nu te mai antrenezi, lumina se stinge. Deci, concluzia primei parti a acestui material este ca daca nu faceti efort pentru ceea ce doriti sa realizati, nu va veti putea bucura de roadele muncii voastre. Nu va mai pierdeti timpul cu lucruri trecatoare, pentru ca viata este scurta si se duce foarte repede.

Referitor al a doua idee, Aikido si religia, si in acest caz se aplica ce am scris mai sus deoarece avem de-a face tot cu o lupta (cea mai grea, pentru ca trebuie sa ma schimb eu, cu tot sufletul meu). Vreau sa va vorbesc acum despre legatura care exista intre crestinism (in primul rand ortodoxia, pentru ca este religia mea si a noastra a romanilor) si Aikido. Multa lume crede ca daca vine sa practice Aikido trebuie sa imbratiseze si o religie de factura orientala.

Religia crestina poate fi Aikido, reciproca fiind si ea foarte valabila. Inainte de a incepe sa explic despre ce este vorba trebuie sa aveti in vedere ca eu nu sunt nici teolog si nici vreun om "sfant" care vrea sa va atraga in cine stie ce actiune. Trebuie sa repet ca tot ce scriu aici sunt ideile mele si nu doresc sa va fac sa credeti ca sunt un guru sau asa ceva de la care puteti obtine cine stie ce raspunsuri pentru interiorul vostru. Problemele voastre cu religia este bine sa sa le rezolvati la Sfanta Biserica sau la preotii pe care ii cunoasteti, dar nu la Ciresica, Mama Omida, Patrunjica etc., pentru ca riscati sa o luati razna.

Principala idee prin care se deosebeste Aikido de celelalte arte martiale este armonia sau iubirea pentru oameni, fiinte, natura, intr-un cuvant universul. S,i ce dovada mai mare de iubire doriti decat aceea despre care se vorbeste in Biblie: "Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe unicul sau fiu ca lumea sa nu piara si sa aiba viata vesnica".

Din ceea ce am discutat cu parintele meu duhovnic si ceea ce am citit despre sfinti parinti si nevoitori ai crestinismului am inteles ca dragostea sta la baza religiei noastre. Dar, pentru a obtine acea dragoste pentru cel ce ne nedreptateste, trebuie sa luptam cu problemele pe care le avem in interiorul nostru. Repet sa luptam, nu sa stam si sa asteptam ca altcineva sa ne faca treaba. Adica ne ducem la Biserica, ne rugam, vorbim frumos cu lumea de acolo, ne simtim bine si cand iesim redevenim cei dinainte; gata, am scapat acum n-o sa mai am probleme. Daca procedam asa rezultatul este zero, ne pierdem timpul. La fel este si la sala daca nu incepeti sa traiti dupa principiile iubirii fata de oameni si tot ce ne inconjoara sapte zile din sapte.

Al doilea lucru pe care l-am inteles din religia noastra este fapta buna pe care trebuie facuta in fiecare zi. Acest lucru inseamna sa treci la aspectul practic al religiei, adica "sa faci ceea ce zici". Asa cum la sala trebuie sa muncesc la fel de bine si ca Uke si ca Nage, dar si sa lucrez cat mai aproape de realitate (o realitate are cel care are o luna de Aikido si alta cel cu centura neagra, deci nu trebuie sa intrati in panica ca incepatorul va fi supus unor incercari peste puterile lui; in urma efortului depus acesta va incepe sa vada alte fatete ale realitatii si cu timpul se va astepta mai mult de la el), la fel de bine cand ma rog trebuie sa fac si fapte bune, sa-mi ajut aproapele, sa am grija de ceea ce ma inconjoara si mai ales sa incerc sa nu raspund la violenta cu violenta (fizica sau verbala) - tehnicile Aikido sunt facute sa armonizeze, sa tempereze si sa controleze, nu sa distruga. Deci, in ambele situatii trebuie sa imbin teoria cu practica.

Sa stiti ca religia crestina se imbina foarte bine cu Aikido in privinta rezultatelor. In religie, ca sa obtii rezultate cu propria persoana, trebuie sa te rogi mult si sincer, sa faci fapte bune, sa tii posturile randuite si mai ales sa te smeresti, sa nu fii mandru. In Aikido trebuie sa te antrenezi serios sa fii cumpatat la mancare si la vorba, sa fii respectuos sa cedezi ca sa poti face tehnica si sa incerci sa nu provoci rau partenerului prin tehnicile pe care le executi, dar in acelasi timp acestea sa fie eficiente impotriva atacurilor sincere si cat mai apropiate de realitate (executate cu o viteza la inceput si cu alta dupa o vreme mai indelungata de practica).

Cateva idei despre legatura dintre postul religios si Aikido. Legatura este clara din punctul meu de vedere, deoarece postul inseamna privarea pentru o perioada de timp de anumite mancaruri, dar si abtinerea pe acea perioada de la ganduri si fapte rele. Nu stiu cati tin post de la cele trei, dar stiu ca aici este vorba de a ma pune la incercare un anumit timp si a vedea daca pot fi sincer cu mine si fata de Dumnezeul creator. Vointa omului se caleste cu adevarat cand acesta se supune singur si de bunavoie la suferinta, lasa placerile la o parte si se ingrijeste de sufletul sau. Acelasi lucru este valabil si la Aikido, unde se fac antrenamente grele, practicantii vin de bunavoie la un lucru greu si prefera suferinta antrenamentului fotoliului comod. Bineinteles ca in ambele situatii este nevoie de un indrumator bun: un preot respectiv un sensei.

Am scris mai sus despre legatura dintre smerenie si tehnica de Aikido. Haideti mai intai sa vedem ce este smerenia. Dupa mine este lucrul cel mai greu pe care trebuie sa il faca un om pe calea desavarsirii spirituale, deoarece trebuie sa cedez total, sa renunt la tot orgoliul si toata mandria mea. Cel mai usor este sa zici ca faci asa, dar devine extraordinar de greu (va spun din propria experienta) atunci cand esti pus in fata faptelor; adica sa nu raspunzi la fel de urat cand esti injurat sa-ti opresti pornirile in caz de violenta fizica si sa poti aplana conflictul in spiritul tolerantei si al intelegerii, sa nu impui propria ta parere si vointa tuturor, sa-l respecti pe cel de langa tine.

In Aikido, ca sa poti executa procedee eficient si respectand principiile, am observat ca trebuie sa iti cedezi total locul pe care il ai in momentul atacului, adica sa renunti de bunavoie la ceva sigur (acel loc stabil si cunoscut) pentru o miscare nesigura prin insasi definitia ei. In momentul in care te misti fizic (aici este vorba de orice fel de miscare, nu numai de un procedeu de Aikido, pentru ca, daca ai ochii deschisi, poti vedea ca orice miscare este guvernata de principiile Aikido) trebuie sa lucrezi mult cu mintea si cu sufletul tau ca sa poti ajunge la un asemenea lucru. Iata, deci, care ar fi dupa mine legatura intre religie si Aikido. Daca vrei sa te apuci de una trebuie sa te apuci si de cealalta, pentru ca se completeaza.

Dragii mei prieteni, vreau in primul rand sa intelegeti ca acestea sunt parerile mele despre aceste probleme (foarte importante pentru mine). S-ar putea sa fiu inteles gresit in sensul ca Aikido ar fi un razboi cu o lume vazuta sau nevazuta. S-ar putea sa ma catalogati drept un tampit care nu are ce face si scrie si el ca sa se afle in treaba. Sa stiti ca eu scriu pentru cei pe care ii intereseaza ideile mele. Ceilalti, puteti sa ma injurati cat poftiti, ca nu ma deranjeaza.

Sa nu vi se para ca am scris ceva extraordinar sau ca cine stie ce treaba importanta facem noi la Aikido. Toti suntem importanti si fiecare face cate un lucru bun acolo unde este. Ar fi groaznic de plictisitor ca toti sa facem acelasi lucru si sa gandim la fel. Probabil am sucomba ca umanitate in scurt timp. Dar, in acelasi timp cred ca principiile Aikido au aplicabilitate universala, nu trebuie sa ingradite de catre o elita pentru ca aceasta sa se laude cu ele si sa zica la un moment dat ca este detinatoarea adevarului. Adevarul nu este apanajul nici unui om, ci al lui Dumnezeu.

In incheiere va rog sa imi trimiteti parerile voastre ca sa putem putem discuta problema si din punctul vostru de vedere.

Eu unul atat am avut de spus astazi si sper sa nu mai treaca atat de mult timp pana la urmatoarele randuri. Sunt multe de spus dar vorba fara fapte, teoria fara practica nu valoreaza nimic.

Va salut pe toti. Cu respect

Sensei Marius Ionita